Imediat după promulgarea Legii RCA, cele mai mari trei firme de asigurare din România au decis să majoreze comisioanele oferite brokerilor, arătând astfel că vor să vândă. Le va urma cel puțin încă o societate, ocupanta locului 4 în piață. Au toate motivele să tragă pentru cotă de piață, având în vedere rezultatele excelente de anul trecut în ceea ce privește profiturile. Revenirea la o piață concurențială este, însă, doar unul dintre motivele care ne fac să credem că prețul asigurărilor nu va crește, cel puțin în următorul an. Noțiunea de asigurat cu risc ridicat și misteriosul “factor N” – introduse în premieră prin noua Lege RCA care va intra în vigoare pe 12 iulie și explicate parțial în proiectul de normă lansat de ASF – vor funcționa mai degrabă ca o barieră pusă în fața asigurătorilor decât ca soluție concretă dedicată șoferilor cu multe daune. Aceasta, dacă actualele calcule ale ASF și prevederile din proiectul de normă nu vor fi modificate. Asiguratul cu risc ridicat și factorul “N”, formule folosite și în alte țări, dar aplicate într-un mod original în România, sunt gândite pentru a “speria” firmele de asigurare și pentru a evita astfel, fără a interveni direct în prețuri, o altă explozie a tarifelor, similar celei de după falimentele Astra și Carpatica.
Noile reglementări spun că șoferii care vor primi de la trei firme de asigurare oferte care să depășească de cel puțin “ N” ori tarifele de referință calculate de ASF pentru categoria sa vor beneficia de o repartizare către un asigurător, la un tarif mai mic. Factorul „N” care va fi înmulțit cu tariful de referință urmează să fie calculat de Biroul Asigurătorilor Auto din România și avizat de ASF.
Așa cum este acesta definit de lege și de proiectul normei de aplicare, asiguratul cu risc ridicat pare a fi prototipul șoferului cu multe daune la activ care, din cauza comportamentului său, ajunge să plătească RCA foarte scump. În realitate, însă, asiguratul cu risc ridicat poate fi oricare dintre șoferii din România, chiar și cei care nu au făcut un accident în viața lor. Aceasta se întâmplă pentru că, după cum ne explică reprezentanții ASF, “ încadrarea în risc ridicat are în vedere segmentele, criteriile de risc, nu numărul de accidente produse”. Concret, ce spun cei de la ASF înseamnă că, atunci când se face comparația între tarifele obținute de la asigurători și produsul dintre tariful de referință și factorul N, se ia în calcul, în ambele părți, și încadrarea în bonus sau malus. Să spunem că tariful de referință pentru un anumit tip de șofer este 100 de lei; dacă el are malus maxim, adică 8 (creștere de 100% față de prețul de bază), tariful de referință pentru el va fi 200. Dacă factorul “N” ce urmează să fie calculat de BAAR ar fi 1,1, atunci ar trebui ca șoferul să primească trei oferte mai mari de 220 de lei (100X2X1,1) pentru a fi considerat client cu grad ridicat de risc.
Citește mai mult pe profit.ro